Ella: Daca ar fi sa vorbesc despre mine...ma consider un om normal, cu bune si cu rele. M-am nascut si am crescut in Bucuresti, am facut liceul la Mihai Eminescu...acum e Colegiu National.Am facut si o facultate, cea de comunicare si mass media din cadrul SNSPA, iar pasiunea mea principala este muzica. M-am apucat de cantat de mica, cred ca aveam vreo 6 ani, eram o micuta mare fana a lui Michael Jackson, obisnuiam sa-i cant piesele si sa ma agit pana la epuizare incercand sa-i imit dansul si gesturile. Dadeam adevarate recitaluri in fata familiei. Ceva mai tarziu, cand am avut ocazia sa-l vad la televizor intr-un concert, i-am speriat pe ai mei pentru ca m-am agitat asa de tare incat am lesinat in fata televizorului. Atunci mi-am pus problema ca poate pasiunea mea pentru Michael e putin prea intensa si am lasat-o mai moale. Nu m-a tinut mult, cand am aflat ca vine din nou la Bucuresti, in 1996, l-am batut la cap pe fratele meu mai mare cu luni de zile inainte, ca sa-l conving sa ma duca la concert. I-am promis ca fac orice treaba din casa in locul lui numai sa ma duca la concert. S-a lasat greu convins, dar eu cand imi pun ceva in cap ma tin de treaba asa ca pana la urma a cedat si l-am vazut pe Michael pe scena chiar la Bucuresti.
Micile mele incursiuni in lumea artistica s-au transformat repede intr-o preocupare serioasa, cred ca tot pe la 6 ani cand mama m-a dus la Palatul Copiilor si pentru ca nu ma puteam hotara ce-mi place mai mult sa fac, m-a inscris la canto, balet si la limbi straine. Prin cercul de muzica de la Palat am ajuns sa cant in corul Alegretto, iar incet incet am ajuns sa fiu prim-solista a grupului, cu care aveam si concerte si turnee in strainatate...Bulgaria, Cehia, ce sa mai, eram niste mici staruri internationale.
Mai tarziu in viata am avut o perioada de cautari, am vrut sa inteleg incotro vreau sa ma indrept din punct de vedere muzical, pentru ca a existat un moment cand am realizat ca asta este ceea ce vreau sa fac, muzica, dar nu eram foarte sigura incotro sa o apuc. Am facut canto cu diversi profesori, am ajuns chiar si la Conservator, la celebrul profesor Baiesu, un adevarat maestru de canto clasic.
Marea sansa au fost pentru mine talent show-urile. As putea spune ca sunt o veterana a concursurilor de acest gen, pentru ca am participat la primele doua organizate la noi in tara, iar acestea, spre deosebire de cele organizate ceva mai recent, au fost foarte dure, in special Star Factory. Ca sa incep cu inceputul, in 2002 am participat la Popstars, primul talent show organizat la noi, care isi propunea sa descopere o trupa.In 2003 a urmat Star Factory, un show pe care acum il pot compara atat cu Big Brother (stateam inchisi in aceeasi casa), dar si cu Survivor pentru ca primeam de mancare doar strictul necesar, trebuind sa indeplinim sarcini suplimentare pentru a primi ceva in plus. Evident a existat si componenta muzicala, scopul declarat al concursului fiind sa descopere o trupa si un artist solo. Spre deosebire de Popstars, aici chiar am castigat, impreuna cu alte doua fete, noi formand trupa Karma.
Evident, Star Factory nu a insemnat doar fericire si norisori roz, au fost momente extrem de grele in timpul concursului, cand am vrut sa renunt la tot si sa ies din casa. Incepusem sa am indoieli in propria mea valoare si ma intrebam daca pot fi atat de buna pe cat mi as dori. Am avut noroc cu un coleg care mi-a atras atentia ca reactionez exact asa cum isi doreau producatorii sa o fac, asa ca m-am ambitionat si am ramas, dovedind ca pot sa cant si sa castig.
Perioada de dupa Star Factory a insemnat alte cautari ale formulei ideale de activitate artistica, iar acum pot spune ca am facut un prim pas spre ceea ce imi doresc sa fac in continuare. Stiu ca e o vorba care spune"Poti ajunge rapid in varf important e cat ramai acolo". Eu stiu sigur ca mai am de muncit pentru a ajunge acolo unde imi doresc si sper ca atunci cand o voi face, sa am puterea sa ma mentin. Pentru mine, planurile de viitor se rezuma simplu: Munca munca munca!
Sper ca atunci cand muzica mea ajunge la fani sa inteleaga ca tot ce fac si voi face de acum inainte in muzica, o fac pentru public, pentru fani, dar in egala masura o fac si pentru mine. Nu vreau sa fac compromisuri cu mine insami, nu vreau sa cobor stacheta nici macar un centimetru doar ca sa-mi asigur un succes rapid. Vreau sa fac lucrurile pe cat de bine pot sa le fac si sper ca asta sa o simta toti cei din jurul meu.
