Toată lumea îl cunoaşte pe Niki Constantinescu ca fiind un împătimit incurabil al muzicii. La 17 ani, adică în 1986, lucra la Electrocord, la departamentul de presaj vinil. Nu are studii muzicale de specialitate, dar în acei patru ani de zile cât a lucrat la CTC-ul Electrocordului, adică în secţia de verificare a calităţii sunetului pe vinil, urechea lui a avut timp să se formeze, astfel că poate recunoaşte oricând o melodie bună. "Imaginaţi-vă numai cum e să asculţi timp de patru ani, zi de zi, cel puţin opt ore pe zi, toată muzica ce ieşea pe piaţă. Nu ai cum să nu îţi formezi urechea pentru muzică", spune Niki Constantinescu.
În 1992, a avut ambiţia de a scoate "Lanţurile", un album anticomunist al formaţiei Krypton. Pe vremea aceea, Electrocord era singura casă de discuri de pe piaţa românească, nu mai existau altele, iar aceasta a refuzat înregistrarea albumului. Aşa că, s-a ambiţionat, şi-a vândut toate instrumentele muzicale şi aparatura audio din casă şi a înregistrat albumul în studioul lui Adi Ordean. "Lanţurile" a fost primul album particular din România. "Pentru mine este şi primul succes în calitate de manager... şi nu pot să nu mă gândesc cu satisfacţie că, atunci când am lansat albumul la magazinul "Muzica" în Bucureşti, circulaţia a fost oprită-atât de mulţi oameni veniseră la eveniment", mai spune Niki.
De aici încolo, nebunia nu s-a mai oprit... A ajuns manager la Direcţia 5, iar pe vremea când aceştia cântau cu Loredana Groza, a produs albumul "Tomillo". A mai fost manager pentru Esperando, Kapela (o formaţie ce cânta în genul celor de la Metallica, Megadeth şi al cărei solist era Robert Turcescu), Celelalte Cuvinte (cărora le-a produs două albume), etc. Tot ca premieră în România, a scos primul disc dance din România, cu DJ Phantom (artist pe care tot el l-a descoperit şi căruia i-a fost şi naş, căci el i-a pus numele de scenă). Şi, dacă tot vorbim de descoperiri, acestea se fac atunci când te aştepţi mai puţin: pe Mihai Mărgineanu l-a cunoscut la un Revelion, printr-un prieten comun. I-a plăcut mult cum cântă, aşa că, i-a produs primul lui album, "Mă iubeşte femeile".
În acest moment, atenţia lui s-a îndreptat înspre artiştii internaţionali. În 2007 a reuşit să îl aducă pe Julio Iglesias într-un turneu în România, acesta cântând pe cinci stadioane din ţară. Un an mai târziu, adică în 2008, Iglesias a concertat în două locaţii din România şi Niki e fericit că l-a convins să cânte în duet cu Costel Busuioc.
Niki Constantinescu: Dacă ar fi să trag linie după 17 ani de activitate, rezultatul e unul satisfăcător: până acum am scos peste 35 de albume şi am manageriat mai mulţi artişti. Cel mai greu este să organizezi un turneu pe stadion, când staff-ul unui artist de afară depăşeşte 100 de oameni şi în total ai de deplasat şi coordonat 200 de oameni. Pare destul de dificil, nu? Acum, aducerea artiştilor străini pentru concerte în România şi organizarea de turnee este noua mea provocare şi.... cea mai frumoasă nebunie. Nu există să îmi pun ceva în cap şi să nu îmi iasă, aşa că, atunci când un ziarist m-a întrebat "E România pregătită pentru turnee cu artişti din străinătate?", i-am răspuns prompt: "NU, dar o facem!"
